Cat poate fi de distorsionata societatea in care traim?  Dupa care lege a logicii functioneaza astazi omenirea? Suntem intr-un punct in care un om ce munceste o intreaga zi la confectionarea unui obiect folositor lumii intregi este platit cu cateva sute de dolari pe luna, iar un simplu actor este platit cu cateva milioane de dolari pentru ca joaca intr-un film! Un om a carei munca merita intr-adevar rasplatita, este trecut cu vederea, dar oamenii care nu au nicio contributie la binele societatii sunt pe primele pagini ale ziarelor sau revistelor! Banii au ajuns pentru multi dintre noi principala tinta in viata… nu mai avem timp sa ne bucuram de lucrurile marunte, nu mai avem timp sa ne educam copiii, nu mai avem rabdare sa asteptam, nu mai stim sa fim fericiti! Ne lasam controlati de bani, si nu invers. S-a ajuns intr-un punct in care orisice lucru are un pret. Un pret pe care, din pacate, multi dintre noi nu-l pot plati. Motivul principal pentru care saracia domina vietile atator oameni. Setea de imbogatire ne transforma in monstri nemilosi si nepasatori . Uitam sa daruim, sa intindem o mana de ajutor. Uitam sa mai fim buni unii cu altii! Apoi ne miram de ce rautatea otraveste inimile semenilor. Putini se multumesc cu ceea ce au, si putini invata sa se multumeasca cu ce au… Lumea clocoteste in goana dupa bogatii, in timp ce altii se sting in mizerie. Este acesta un motiv bun pentru a te opri o clipa din alergarea ta? Iti vei face timp sa privesti in jurul tau ca sa poti sa realizezi cat de binecuvantat/a esti? Poate ai putin, dar putinul tau in ochii altora poate insemna belsug!

Traim intr-o lume unde imaginea femeii este in fiecare zi tot mai distorsionata. Am ajuns sa modelam un prototip ce se axeaza pe sexualitate , vulgaritate si lipsa de simplitate! De ce simplitate? Pentru ca accentul cade pe cat de bine imbracata sau dezbracata esti, pe cat de fardata esti sau pe cat de inalte tocuri pasesti! Generatiile noastre au uitat ca frumusetea este un tot unitar, un echilibru absolut necesar intre interior si exterior! Barbatii arunca vina pe femei, pentru faptul ca se lasa modelate de societate, uitand ca ei, insisi, reprezinta o parte din societate si, ca femeile de azi sunt vazute prin ochii lor. Poate ca am uitat ce inseamna sa fii femeie! Una adevarata… una care vede lumea si viata altfel! O femeie care are curaj sa zica “Nu” societatii, care nu ar accepta sa fie murdarita de vulgaritate si mass-media. Pentru ca nu societatea face regulile jocului, ci noi! Noi ca femei avem puterea sa ne pastram menirea de a fi feminine! Bine zicea cineva, care a afirmat, ca o adevarata femeie va purta o rochie stramta pentru a fi o doamna , dar atat de larga astfel incat sa-si pastreze decenta. Iata, un prim pas catre o minte sanatoasa! Avem dreptul sa fim frumoase… si la interior si la exterior. Nu numai la interior cum zic unii, ci si la exterior! Noi trebuie sa stim cand trebuie sa fim tandre, cat de tolerante, cat de evlavioase si cand supuse. Nu, aceasta nu inseamna ca vrem sa fim rebele si puternice, asa cum se vad femeile din ziua de azi. Un barbat si o femeie depind unul de celalalt… pentru ca asa am fost creati! O femeie matura va sti sa creeze armonia perfecta intre vulnerabilitate si putere, va sti cand trebuie sa lase garda jos si cand sa riposteze.Va sti sa asculte, va oferi dragostea de care este nevoie si va fi ajutorul ideal pentru cel de langa ea. Multi barbati se plang ca nu inteleg femeile, dar eu cred ca nu vor sa le inteleaga! Nu cred ca este greu sa discerni o femeie de moravuri usoare de una serioasa! Nu cred ca poti gresi sa diferentiezi o femeie educata si inteligenta, de una care abia reuseste sa rapunda logic la o intrebare simpla. Sa nu mai vorbim de comportament… Cu toate acestea a fi “femeie” inseamna mult mai mult decat decat putem vorbi in cuvinte.Trebuie sa recunoastem ca ne-a fost luata inocenta, moralitatea, pana si naturaletea… si i-am lasat sa ne transforme in ceva grotesc si pervers! Si daca multe din noi, femeile, am uitat care este cu adevarat rolul nostru aici, pe pamant, ei, bine, nu este prea tarziu sa ne recastigam feminitatea. Eu vreau sa fiu femeia pe care o vrea Dumnezeu! Voi?

M-am trezit din somn soptind “Doamne, ajuta-ma sa prind trenul!”. A fost ceva atat de ciudat! Intr-o stare de atipire, am trait senzatia ca pierd plecarea unui tren… Nu de putine ori, povesteam celor de langa mine ca viata pe care o duce un credincios e ca asteptarea unui tren pe peronul garii. Era minunat daca ne urcam in el.  Insa, trenul merge inainte, si nu se opreste asa cum ar trebui! Iar noi, cu sufletul la gura, alergam dupa el! Si fugim, fugim cu inima strapungandu-ne pieptul de emotii, sa prindem trenul nostru! Parca te vad intinzand mana gata sa te prinzi de bara! Singurul gand care-ti trece prin minte e sa nu renunti, sa nu obosesti… si inca putin, putin si te agati de el! Alergi nebuneste dupa tren… Unicul scop este de a te urca! De acolo, el te duce la destinatie. Tu te poti linisti, privind in urma, pe fereastra si zambind! Mergi acasa! Insa, alergarea ta parca nu se mai termina! Ti se pare ca obosesti, ca ramai in urma, iar trenul se indeparteaza din ce in ce mai mult! Si tu, nu poti decat sa alergi si sa nu renunti nicio clipa… pentru ca stii ca daca te opresti, il vei pierde pentru totdeauna. Nimic nu-ti strapunge mai dureros sufletul, decat pierderea trenului tau! Cum altii dinaintea ta s-au napustit in goana asupra lui si, in final, s-au urcat biruitori! Iar tu n-ai fost in stare s-alergi, te-ai impiedicat, ai obosit… si ai cazut intre sine. Trenul vietii tale s-a pierdut in noapte.  Inca vad o faptura tintuind cu privirea intunericul, cu lacrimile navalindu-i pe obraji! Doamne, ajuta-ne sa nu pierdem mantuirea! Ajuta-ne sa prindem trenul!